Wednesday, August 6, 2014

„The perks of being a wallflower” de Stephen Chbosky | Book Review

„The perks of being a wallflower” de Stephen Chbosky, Editura Pocket Books

Sinopsis:


„Charlie is a freshmen. And while he's not the biggest geek in the school, he is by no means popular. Shy, introspective, intelligent beyond his years yet socially awkward, he is a wallflower, caught between trying to live his life and trying to run from it. Charlie is attempting to navigate his way through uncharted territory: the world of first dates and mixed tapes, family dramas and new friends; the world of sex, drugs and The Rocky Horror Picture Show, when all one requires is that perfect song on that perfect drive to feel infinite. But Charlie can't stay on the sideline forever. Standing on the fringes of life offers a unique perspective. But there comes a time to see what it looks like from the dance floor.”

And my humble opinion:


Țin să precizez încă de la început că am păstrat titlul original, în engleză, cât și sinopsisul pentru că mi se pare că titlul e prost tradus (și bănuiesc că la fel e și cartea). Dezavantajul în a citi cărți traduse este că poți pierde lucruri esențiale din carte, cum e în cazul ăsta metafora din titlu în jurul căreia se învârte ÎNTREGUL ROMAN. Cum să-i adaptezi titlul în română cu „Jurnalul unui adolescent timid”, nu are niciun sens!!! Tradus mot-a-mot, titlul ar fi „Avantajele de a fi 'inadaptat social'”, dar iarăși este o traducere proastă... În Urban Dictionary este definit astfel: „Someone, usually in high school, who sees everything, knows everything, but does not say a word. They are not loners. They are introverted, meaning they are shy and have a social disease. they cannot handle having someone pay attention to them even though they crave it as much as everyone else. wallflowers are just phased in, and faded into the background.” și mie mi se pare cea mai potrivită definiție pentru că exact așa este și Charlie, un tânăr introvert, fără prea mulți prieteni care încearcă să „supraviețuiască” experienței pe care o oferă liceul. Descoperă oameni noi, ca el, cunoaște primii fiori ai dragostei și dezamăgirile vieții, are parte de primul sărut, își face prieteni neașteptați și trece prin momente traumatizante.

Tocmai am început să citesc cartea iar și am hotărât să-i fac o recenzie. Am citit cartea pentru prima dată acum ceva timp, când treceam prin anumite momente și m-am regăsit atât de mult în povestea lui Charlie, nu neapărat prin experiențele pe care le avea ci prin modul în care acestea se reflectă în gândirea, comportamentul și sentimentele sale.

Atunci când citeam cartea, am „vandalizat-o” un pic... A fost prima și ultima carte pe care am însemnat-o atât de mult și deși mă simt prost pentru toate pasajele evidențiate, mi se pare extrem de interesant acum că o citesc iar să văd ce m-a impresionat atunci atât de mult încât să colorez rândurile cu un roz aprins. Și pentru că sunt sigură că „vă interesează”, o să scriu câteva dintre pasaje mai jos. A fost prima carte pe care am citit-o în engleză, deci citatele o să fie în engleză (LOGIC!) așa că... Deal with it!
„That's why on the back of a brown paper bag
he tried another poem
And he called it "Absolutely Nothing"
Because that's what it was really all about
And he gave himself an A
and a slash on each damned wrist
And he hung it on the bathroom door
because this time he didn't think
he could reach the kitchen.”
Acesta e sfârșitul unui poem pe care-l citește Charlie prietenilor lui de Crăciun. Nu știu... pur și simplu mi-a dat fiori.  Aici găsiți tot poemul.

 „I don't know if you've ever felt like that. That you wanted to sleep for a thousand years. Or just not exist. Or just not be aware that you exist. Or something like that. I think wanting that is very morbid, but I want it when I get like this.”
Țin minte că atunci când am subliniat asta în carte îi spuneam colegei mele de bancă (și una dintre cele mai bune prietene în același timp) că dacă vreodată mă sinucid să le spună alor mei să citească această carte. Știu, cum spune Charlie, este „morbid” dar așa mă simțeam atunci. Și mai apoi, la o pagină distanță era asta:
„...and for the first time in my life, I understand the end of that poem
And I never wanted to. You have to believe me.”.
Mai sunt pasaje subliniate, dar nu am de gând să transcriu toată cartea aici și oricum am lungit articolul ăsta prea mult. Sper să vă convingă să citiți cartea, este una dintre preferatele mele... Spor la citit, bookaholici!

2 comments:

  1. You made me want to buy & read this book DESPERATELY! Congrats, it's a really, really good review!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mersi Ottie! ^_^ Trebuie să o citești neapărat, e genială.

      Delete