„Insurgent” de Veronica Roth | Book Review

După ce a stat luni bune în bibliotecă, fără ca eu să o citesc (după cum am spus și aici). După ce m-a rugat și implorat să o citesc. Dar mai ales după ce am văzut că mai este puțin și apare filmul, și eu n-am citit-o... Am luat Insurgent de pe raft și am zis că este momentul.

Sinopsis:

• O alegere devine un sacrificiu
• Un sacrificiu devine o pierdere
• O pierdere devine o povara
• O povara devine o batalie
• O singura alegere te poate distruge

O tulburatoare poveste de iubire, plina de rasturnari de situatie, cu decizii sfasietoare si dezvaluiri emotionante ale naturii umane...

Intr-un Chicago distopic, unde tinerii care au implinit varsta de saisprezece ani sunt obligati sa aleaga una dintre cele cinci factiuni, careia ar trebui sa-i fie devotati pentru tot restul vietii, Tris Prior continua sa-i salveze pe cei pe care ii iubeste  si pe ea insasi, in timp ce cauta raspunsuri la intrebari sfasietoare despre durere si iertare, identitate si loialitate, politica si iubire.

Pentru Tris, ziua initierii ar fi trebuit sa reprezinte o victorie si sa fie sarbatorita alaturi de cei din factiunea aleasa; in schimb, ziua se sfarseste cu orori de nedescris. Razboiul bate la usa, in timp ce conflictele dintre factiuni si ideologii se extind cu repeziciune. Si in vremuri de razboi, se formeaza tabere, se dezvaluie secrete, iar alegerile devin irevocabile si dure. Transformata de propriile sale decizii, dar si de durerea sufleteasca si de sentimentul de vinovatie, Tris trebuie sa-si accepte Divergenta, chiar daca nu stie ce ii rezerva viitorul.

Părerea mea:

O să încerc să fac cât mai puține spoilere în timp ce vorbesc despre emoțiile prin care m-a făcut să trec cartea aceasta.

Dacă ați citit Divergent (dacă nu, ce mai așteptați?) știți despre toate încercările prin care trece Tris în prima carte a trilogiei. Ei bine, tot ce ați citit în Divergent nu este nimic în comparație cu ce se întâmplă în Insurgent. 

Divergent se termină cu Tris și Four plecând din oraș, alături de Caleb, Marcus și Peter. Pe parcursul celei de-a doua cărți, cei doi dintâi sunt găzduiți pe rând de Prietenie, de cei fără facțiune, de Candoare și petrec un timp și în sediul Neînfricării și în cel al Abnegației, până să ajungă să se înfrunte iar cu Jeanine și Erudiția. Față de prima carte unde sunt doar prezentate caracteristicile fiecărei facțiuni, în Insurgent, Tris și Four ajung să trăiască așa cum o fac celelalte facțiuni, să le cunoască defecte și calități, și să vadă cum li s-ar fi schimbat viața în funcție de alegerea făcută. Cred că ăsta este printre motivele principale pentru care mi-a plăcut atât de mult această carte. 

Povestea se desfășoară la foc automat, iar încercările prin care trec personajele vin atât de repede, una după cealaltă, încât nu ai timp să lași cartea jos sau să te gândești la motivele din cauza cărora Tris și Four sunt atât de prostuți în cartea asta. Ambii fac alegeri greșite și se încred în cine nu trebuie, dar până la urmă cum poți spune 'nu' propriei tale familii? So, who am I to judge?

Intrigued yet? Mai sunt multe de spus și îmi e greu să le spun fără să dezvălui ceea ce se întâmplă în carte. Ce pot să vă spun, însă, este că Insurgent e o carte care te ține cu sufletul la gură, o carte cu răsturnări de situație, apariții surprinzătoare și trădări la care nu v-ați aștepta. 

Ce nu mi-a plăcut la cartea asta este faptul că se termină cu un 'cliff-hanger' de toată frumusețea. Deși așa a fost și la Divergent, atunci am avut senzația că acțiunea s-a terminat până la un punct și așteptarea și semnele de întrebare nu au fost atât de 'dureroase'. Insurgent se termină cu dezvăluiri șocante pentru locuitorii acestei comunități distopice și te lasă cu  gura căscată și o mie de întrebări. 

Și dacă nu ai Experiment (Allegiant) și ești studentă, deci nu îți permiți să o cumperi momentan pentru că ai alte cărți de cumpărat pentru facultate și ai și cărți comandate pe care o să le primești în curând și trebuie să le plătești... Atunci o să rămâi cu întrebările și recititul și văzutul filmului până când o forță divină care nu există își va coborî mâna asupra ta și îți va aduce ultima carte din trilogie. (Sorry for ranting, guys)

Deeeci, citiți Divergent (dacă nu ați făcut-o încă), citiți Insurgent și, dacă sunteți mai norocoși/norocoase decât mine, citiți și Experiment (Allegiant)! A bookaholic recommends them!

Vă aștept comentariile și/sau completările la ceea ce am scris, iar dacă ați terminat trilogia și aveți o recenzie, să plouă cu link-uri!

Spor la citit, bookaholici! 

PS: Filmul apare mâine, 20 Martie, în cinema-urile românești! Here's a bit of it:

„Adulter” de Paulo Coelho | Book review

După o perioadă în care am fost foarte ocupată și stresată, am din nou timp să scriu pe blog și mai ales să citesc ceea ce vreau. Astăzi vă vorbesc despre Adulter de Paulo Coelho, de la editura Humanitas.

Sinopsis:

„Linda tocmai a împlinit 31 de ani şi, în ochii celorlalţi, are o viaţă perfectă – o căsnicie exemplară, doi copii reuşiţi, o carieră de succes şi o casă luxoasă în Geneva. De fapt, ea se află la capătul puterilor, într-atât o oboseşte mimarea unei fericiri pe care nu o simte.Numai că într-o zi îl reîntâlneşte pe Jacob, un fost coleg de care fusese îndrăgostită în adolescenţă, ajuns acum un om politic influent. În timpul interviului pe care acesta i-l acordă, în ziarista de succes se redeşteaptă o pasiune de mult uitată. Linda va încerca să trăiască deplin această iubire imposibilă, şi nu-şi va găsi fericirea până nu-şi va explora fără teamă abisurile sufletului.Romanul Adulter ilustrează criza existenţială a unei tinere femei din zilele noastre, surprinzând cu fineţe psihologică încercările prin care trece pentru a se regăsi.”

Părerea mea:

Trebuie să recunosc că am vrut neapărat să citesc Adulter pentru că a fost foarte mediatizată. Atât în online cât și în librării a avut un succes imens. Și nu este nimic surprinzător, Coelho este un scriitor extraordinar; de la Alchimistul la Manuscrisul Găsit la Accra, Paulo Coelho a cucerit zeci de mii de cititori în întreaga lume. Așadar, aveam așteptări mari în legătură cu această carte.

Și s-a ridicat la așteptări, în mare parte. Adulter nu este un roman de dragoste, este povestea crizei existențiale a Lindei, care trece printr-o perioadă a vieții în care se confruntă cu stări și sentimente noi. Dorința pe care o arată pentru Jacob, nu este decât o modalitate de a ieși din rutina zilnică. Adrenalina și această pasiune nouă apărută în viața ei sunt lucrurile care o țin pe linia de plutire.

Un roman despre depresie, despre problema rostului omului în viață și despre sex, Adulter nu este neapărat genul lui Coelho, însă reprezintă o nouă latură a scriitorului, ceva „fresh” și de actualitate. O poveste în care, cred eu, se pot regăsi multe femei ale secolului douăzeci și unu.

Un minus pe care îl pot găsi cărții, și nu lui Coelho, că nu are el nicio vină, este modul în care a fost tradusă cartea în limba română. Unele scene păreau traduse cu Google Translate, și datorită acestui lucru, scene care ar fi trebuit să fie pline de pasiune și tensiune sexuală, s-au transformat în scene caraghioase și penibile. De aceea vă sfătuiesc să citiți cartea în engleză.

Acestea fiind spuse... Spor la citit, bookaholici!

Ziua 18: Cartea preferată citită pentru școală

Ziua 18 – Cartea preferată citită pentru școală

Day 18 – Favorite book read for school

Cred că am mai vorbit de zeci de ori de cartea asta prin comentarii și diverse discuții, și chiar am scris despre ea tot într-o postare #30DaysBookchallenge, de aceea nu am de gând să lungesc postarea asta prea mult. Singura carte pe care a trebuit să o citesc pentru școală și care mi-a plăcut este “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”.

“Începută celebra discuție de la popotă deja eram complet cufundată în acțiunea cărții. Cred că am citit discuția aceea de aproximativ 20-30 de ori și este alături de capitolul „E tot filosofie...”, partea mea preferată din carte.
Este ceva în pasiunea cu care trăiește Ștefan Gheorghidiu acea discuție ce m-a făcut să îl iubesc și să fie personajul meu preferat pentru mult timp (până în clasa a 12a când profa de română mi-a expus povestea din alt punct de vedere, pe care eu nu-l luasem în seamă până atunci, și mi-a distrus toată iubirea pentru Gheorghidiu).”

Asta am spus despre această carte aici.

Nu uitați de tag-urile #30DaysBookchallenge și #TalesOfABookaholic

 Spor la citit, bookaholici!

Ziua 17: Dacă ai putea schimba finalul unei cărți, care ar fi acela și cum s-ar termina în viziunea ta?

Ziua 17 - Dacă ai putea schimba finalul unei cărți, care ar fi acela și cum s-ar termina în viziunea ta?
Day 17 - If you could change the ending of a book, which one would it be and how would it end in your view?

Dacă aș putea schimba finalul oricărei cărți, bineînțeles aș schimba toate acele cărți în care personajele pe care eu le iubesc mor. Însă este o carte anume în care deși nimeni nu moare, ceva moare în mine la final - speranța împlinirii unei iubiri în care am crezut până la ultimele pagini.

Nu știu cum să vă spun despre ce este vorba fără să fac un spoiler uriaș finalului. 

Este o carte despre care v-am vorbit de curând (relativ). O carte despre iubire și aventură și prietenie, dar care nu s-a terminat tocmai cum mă așteptam eu. Este vorba de Paper Towns, despre care am scris aici. 

Adevărul este că pe tot parcursul acțiunii 'am ținut' cu Quentin, am așteptat cu sufletul la gură să o găsească pe Margo, să fie fericiți și să se iubească până la adânci bătrâneți - că deh, așa se întâmplă în toate poveștile alea care ne-au distorsionat viziunea asupra adevărului crud al vieții. Dar nu, nu se întâmplă așa, pentru că e vorba de John Green, deci de ce să aibe un happy-ending? 

Dacă EU aș fi scris cartea, aș fi făcut ca la final Quentin să o găsească pe Margo, iar ea să-i spună cât de mult l-a așteptat și că era sigură că el avea să o găsească, și că de aceea DOAR EL merită să-i fie alături în aventura vieții ei. Și apoi ei doi să fugă împreună în NY, unde să trăiască fericiți într-un penthouse, cu doi copii și un cățel. THE END! (Much better right? :)))

Dacă vreți să citiți adevăratul final, și nu unul scris de o romantică incurabilă, fugiți în librării unde găsiți cartea în română - Orașe de hârtie de John Green e acum la Editura Trei.

                                                

Abia aștept să citesc finalurile imaginate de voi, cine știe poate iese vreun fan-fic.

Nu uitați de tag-urile #30DaysBookchallenge și #TalesOfABookaholic

 Spor la citit, bookaholici!

„Paper Towns” de John Green | Book Review + Updates on the #30DaysBookchallenge

            Hello bookaholici!

            Am tot contramandat continuarea a #30DaysBookchallenge și știu că nu m-am ținut de cuvânt căci spuneam că o să-l reîncep la jumătatea lui Octombrie, însă facultatea mi-a ocupat mai mult timp decât m-am așteptat inițial.

            Anyways, cum îmi mai eliberez programul o să continui challenge-ul, probabil nu voi posta chiar în fiecare zi, însă voi continua de unde am rămas de fiecare dată.

            All this being said, revin la cartea despre care voiam să vă vorbesc și anume „Paper Towns”.

Synopsis:

„Quentin Jacobsen has spent a lifetime loving the magnificent, adventurous Margo Roth Spiegelman from afar. So when she opens his bedroom window late one night and summons him to join her on an ingenious campaign of revenge – he follows. 

After their all-nighter ends and a new day breaks, Q arrives at school to find that Margo has not. Always an enigma, she now becomes a mystery and Q soon learns that there are clues to be followed in his search for Margo.”

My opinion:

Ceea ce m-a dat peste cap la cartea asta a fost numărul de ori în care am început-o. Pur și simplu nu reușeam să fiu atentă, și citeam un capitol, maxim două de fiecare dată, apoi o lăsam jos și uitam de ea.

Însă de această dată, nu m-am putut opri și nu pot decât să mă gândesc că nu eram pregătită pentru ceea ce avea să urmeze.

„Margo always loved mysteries. And in everything that came afterward, I could never stop thinking that maybe she love mysteries so much that she became one.”

Așa se termină prologul cărții, și este printre citatele mele preferate din cărțile lui John Green. Ce-mi place la personajele lui este că nu sunt niciodată „perfecte”, dar sunt oameni cu un suflet frumos. Da, chiar și Alaska și chiar și Margo. Poate că fac asta prea des dar îmi place să mă pun în pielea personajelor, și chiar am înțeles dorința lui Margo de a dispărea și totuși nu m-aș fi gândit niciodată la toate „indiciile” pe care Quentin a reușit să le descifreze, lăsate voluntar sau nu.

Cred că asta creează legătura dintre cei doi, lucrurile pe care Margo le făcea și care erau înțelese doar de Quentin. Nu au avut o relație, dar s-au iubit, fiecare cum a știut și căutarea disperată a lui Q demonstrează asta din plin.

Ce m-a mai impresionat, sau mai degrabă surprins, este finalul. Cu siguranță nu mă așteptam la finalul acesta mai ales privind modul în care evolua căutarea lui Quentin și fiind obișnuită cu celelalte cărți ale lui John Green pe care le-am citit. Nu vreau să fac spoilere (mai mult decât am făcut deja poate) așa că vă las să descoperiți singuri ce se întâmplă cu cei doi.

„Paper Towns” este o carte potrivită pentru adolescenți în care este relatată aventura lui Quentin Jacobsen în căutarea singurei fete pe care a iubit-o vreodată, Margo Roth Spiegelman. O fată... cel puțin complicată, care te va fascina (sunt sigură) îndeajuns încât să citești toată cartea căutând-o alături de Q.

I loved it! Am terminat-o în vreo 4 ore, în care am stat aproape nemișcată în pat, citind și la final a fost un fel de WOW în mintea și inima mea. V-o recomand cu drag mai ales că o puteți găsi din toamna asta la Editura Trei sub numele „Orașe de Hârtie”.

Next on my list: „An abundance of Katherines” and „Will Grayson, Will Grayson”

Spor la citit, bookaholici!

Ziua 13 – Un personaj cu care te identifici cel mai mult

Ziua 13 – Un personaj cu care te identifici cel mai mult

Day 13 – A character who you can relate to the most

Nu mi-a fost deloc greu să aleg acest personaj, mi-a venit imediat în minte. Personajul cu care mă identific cel mai mult este Charlie din „The perks of being a wallflower”.

Mereu am fost ca el, introvertită, ciudată și considerată de ceilalți o „tocilară” și poate că sunt. Nu am fost niciodată fata populară, chiar dacă poate prietenele mele erau, am fost mereu în umbră și ca și Charlie am fost o „wallflower”, vedeam lucrurile, înțelegeam și nu spuneam nimănui despre ele. Chiar și acum e așa.

M-am regăsit în personajul lui Charlie nu neapărat prin lucrurile prin care trece el ci prin ceea ce simte și modul în care el relaționează cu ceilalți. Cred că de aia sunt și atât de atașată de această carte, fiindcă mă regăsesc atât de mult în ea.

Nu uitați de tag-urile #30DaysBookchallenge și #TalesOfABookaholic

Spor la citit, bookaholici!

Ziua 11 – Cartea preferată din seria preferată

Ziua 11 – Cartea preferată din seria preferată

Day 11 – Favorite book of your favorite series

Îmi cer scuze că tema care trebuia să fie publicată ieri a ajuns pe blog abia azi. Am avut lucruri de făcut și mi-am amintit de temă abia seara târziu.

Dacă anterior am vorbit despre seria preferată, care în cazul meu este „Harry Potter” de J.K. Rowling, azi vom vorbi de cartea preferată din seria preferată. Adică acea carte din toată seria care v-a plăcut cel mai mult.

Preferata mea din serie a fost „Harry Potter și Prințul Semipur”. Nu știu de ce dar a fost ceva la carte care m-a ținut în priză și îmi părea rău că am văzut filmul înainte și știam cine este Prințul Semipur. Are unul dintre cele mai triste sfârșituri pe care le știu, fiindcă moare Dumbledore și este omorât chiar de Snape, cu care eu personal am „a love-hate relationship”, știu că se dovedește a fi bun până la sfârșitul seriei și totuși nu-mi doream să fie el cel ce-l omoară pe Dumbledore.

„În alte știri” în acest volum Harry se îndrăgostește de Ginny, Hermione de Ron iar Draco are un rol destul de important în toată întoarcerea asta a lui Voldemort.

Nu știu... Pur și simplu cartea și filmul „Harry Potter și Prințul Semipur” mi-au plăcut cel mai mult din seria de cărți și respectiv cea a filmelor.

You gotta love Harry Potter! <3

 Nu uitați de tag-urile #30DaysBookchallenge și #TalesOfABookaholic

Spor la citit, bookaholici!

Ziua 06: Personajul masculin preferat

Ziua 06 - Personajul masculin preferat

Day 06 – Favorite male character

Personajul masculin preferat dintr-o carte este Augustus Waters, și nici nu am nevoie de explicații. John Green a construit un personaj care te face pur și simplu să te îndrăgostești de el.

Inteligent, amuzant, atletic, romantic. Gus este pur și simplu băiatul perfect. Genul de băiat care citează din cărțile tale preferate și care te convinge să citești o carte despre război. Genul de băiat care pune mare preț pe metafore. Genul de băiat care ar renunța la dorința lui pentru tine.

Felul în care se poartă, felul în care vorbește, simțul umorului, zâmbetul lui „mare și strâmb”... Gus pare un băiat fără defecte, și chiar dacă are vreo unul, acesta e cu siguranță eclipsat de toate calitățile lui.

Nu știu ce altceva să mai spun despre Augustus Waters ce nu știți deja, acum sunt curioasă să aflu personajul vostru favorit.

Nu uitați de tag-urile #30DaysBookchallenge și #TalesOfABookaholic

Spor la citit, bookaholici!

Ziua 05: Cartea preferată scrisă de autorul preferat

Ziua 05 - Cartea preferată scrisă de autorul preferat

Day 05 - Favorite book of your favorite writer

Cum v-am spus ieri, autorul meu preferat este Marc Levy, iar azi voi vorbi despre cartea mea preferată scrisă de Levy și anume „Șapte zile pentru o eternitate”.

(poza nu-mi aparține)

Țin să precizez că mi-a fost și azi foarte greu să aleg o preferată pentru că simt că toate cărțile sale pe care eu le-am citit sunt pe locul 1 în topul meu. It’s always so hard to pick favorites...

„Șapte zile pentru o eternitate” este o poveste de dragoste, o poveste despre bine și rău, o poveste care abordează altfel „cea mai mare poveste spusă vreodată”. Ne-am obișnuit cu o anumită imagine creată pentru a-i descrie pe Dumnezeu și pe Diavol, raiul și iadul, și așa mai departe. În cartea lui Levy, Raiul și Iadul sunt două „agenții”, iar Dumnezeu și Lucifer sunt conducătorii lor.

Una se luptă pentru a crea bine, pentru a-i ajuta pe cei ce au nevoie iar cealaltă creează haos, iar secole de-a rândul una încerca să repare ce strica cealaltă. Ei bine într-o zi cei doi lideri se încumetă într-un concurs pentru a decide cine va „controla” omenirea. Ambele „agenții” își vor trimite cei mai buni oameni pe Pământ, iar cei doi vor avea șapte zile la dispoziție pentru a conduce omenirea spre bine sau rău.

Dumnezeu își trimite îngerul preferat, pe Zofia în timp ce Lucifer îl alege pe demonul Lucas. Deși cei doi nu-și cunosc reciproc adevărata identitate, se întâlnesc încă din începutul concursului, iar apoi ceva se întâmplă, ceva ce nici Dumnezeu și nici rivalul Său nu-și puteau imagina: cei doi se îndrăgostesc.

Este o poveste palpitantă, care are drept teme două dintre cele mai vechi abordate vreodată: iubirea și lupta dintre bine și rău.

Este autorul meu preferat și cartea mea preferată scrisă de el, nu aveam cum să-i reproșez ceva, decât poate faptul că este atât de scurtă. Deși la urma urmei, sunt șapte zile pentru o eternitate.

Deci care-i cartea voastră preferată scrisă de autorul preferat?

Nu uitați de tag-urile #30DaysBookchallenge și #TalesOfABookaholic

Spor la citit, bookaholici!

Ziua 04: Autorul preferat

Ziua 04 - Autorul preferat

Day 04 - Your favorite writer

Nu știu ce a fost în capul meu când m-am gândit la provocarea asta, când mi se pare atât de greu să aleg preferați indiferent de ce este vorba. Cu toate acestea, după ce m-am gândit puțin (toată ziua) am reușit să aleg un autor preferat.

Autorul meu preferat este Marc Levy. Ce știu eu despre el este că e un scriitor francez de vreo 50 de ani, că prima sa carte, „Și dacă e adevărat...”, a fost publicată în 1999 și ecranizată de Spielberg în 2005 sub numele „Just like heaven” (citiți cartea, ecranizarea a fost sub așteptările mele) și mai știu că este cel mai citit autor francez din lume (I’m sure I remember reading that somewhere).

Nu știu ce v-aș mai putea spune despre el, în afară de faptul că toate cărțile pe care le-am citit, scrise de Levy, m-au captivat și le-am iubit, și că îmi pare rău că multe persoane din România nu au auzit de el pentru că eu chiar cred că este un autor care merită să fie citit și să fie în „headlines” cu ceilalți autori contemporani atât de mediatizați în ultima vreme.

What about you? Care-i autorul vostru preferat? *I feel like I’m about to hear a bunch of John Greens*

Nu uitați de tag-urile #30DaysBookchallenge și #TalesOfABookaholic

Spor la citit, bookaholici!

Ziua 03: Cartea preferată din copilărie

Day 03 - Favorite book from your childhood

Ziua  03 - Cartea preferată din copilăria ta

Când eram mică țin minte că citeam foarte multe benzi desenate, aveam teancuri de cărți cu benzi desenate și primeam mereu cadou altele. Însă cum nu le consider literatură, o să spun cartea care se află  în cea mai îndepărtată amintire (literară) a mea.

Eram prin clasa a cincea, iar sora mea era a opta. Abia ne mutasem în România, iar ea citea mereu aceeași carte, iar mai apoi găsise audiobook-ul pe youtube, și îl asculta în continuu. Așa am auzit pentru prima dată „Micul Prinț”.

Începusem să învăț replicile, și o ascultam și eu mereu. Pur și simplu s-a întipărit în conștiința mea ca o uriașă lecție de viață. Bineînțeles am luat cartea și am citit-o și eu de mai multe ori, dar în marea parte a timpului o ascultam. Îl aveam salvat în calculator și l-am ascultat pe tot parcursul generalei de câte ori aveam ocazia.

Cred că „Micul Prinț”, deși este considerată o carte pentru copii, ar putea învăța mulți adulți lecții importante de viață, doar dacă aceștia ar fi capabili să conștientizeze mesajul cărții. Dar vorba aceea, „Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată”.

„Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din câţi am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copii. Am şi al treilea motiv: acest om mare trăieşte în Franţa, unde suferă de foame şi de frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înfăţişate nu sunt de ajuns, ţin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, pentru că şi acest om mare a fost cândva copil. Toţi oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puţini îşi mai aduc aminte.)”

Este de ajuns să citești dedicația cărții ca să te îndrăgostești de ea. Nu ai cum altfel, doar să fii unul din oamenii mari despre care vorbește Antoine de Saint-Exupery.

Dacă ar fi să expun toate motivele pentru care iubesc această carte, aș lungi postarea la infinit și nu ați mai avea timp să-mi vorbiți despre cărțile care v-au marcat vouă copilăria.

Nu uitați de tag-urile #30DaysBookchallenge și #TalesOfABookaholic

Spor la citit, bookaholici!

Ziua 02: O carte pe care ai citit-o de mai mult de 3 ori

Ziua 02 - O carte pe care ai citit-o de mai mult de 3 ori
Day 02 - A book that you’ve read more than 3 times

 Sunt două cărți pe care le-am citit de mai mult de trei ori, prima este The perks of being a wallflower, despre care am mai vorbit, și a doua este The fault in our stars.

Cum spuneam despre TPoBaW am mai vorbit, deci o să vă spun despre TFiOS. Multe de spus nu sunt, e genială ce mai...

Deși nu este cartea mea preferată scrisă de John Green, și nici în general nu e preferata mea, este cu siguranță în top 10. Am citit-o de două ori în română și am mai citit-o o dată în engleză, și de fiecare dată am plâns ca un copil, chiar dacă știam ce se întâmplă și am început să învăț și replicile, tot nu mă puteam abține.

Cum a spus și Ansel, când a primit premiu pentru rolul din TFiOS la Teen Choice, aceasta este o poveste despre dragoste, nicidecum despre cancer. Este o poveste care te îndeamnă să deschizi ochii, care te învață că timpul este scurt dar că persoana potrivită poate transforma „zilele numărate” într-o infinitate.

Nu prea știu cum să vorbesc despre carte, oricât m-aș chinui, sunt doar foarte multe sentimente care se instalează în suflet și îți încețoșează privirea cu lacrimi și care îți creează un gol în stomac. Pur și simplu este o poveste de dragoste romantică, amuzantă pe alocuri, tragică la sfârșit, dar frumoasă per total.

Pentru voi care e cartea care v-a impresionat atât de mult încât să o citiți de mai mult de trei ori?

Nu uitați de tagurile #30DaysBookchallenge și #TalesOfABookaholic

 Spor la citit, bookaholici!

„The perks of being a wallflower” de Stephen Chbosky | Book Review

„The perks of being a wallflower” de Stephen Chbosky, Editura Pocket Books

Sinopsis:

„Charlie is a freshmen. And while he's not the biggest geek in the school, he is by no means popular. Shy, introspective, intelligent beyond his years yet socially awkward, he is a wallflower, caught between trying to live his life and trying to run from it. Charlie is attempting to navigate his way through uncharted territory: the world of first dates and mixed tapes, family dramas and new friends; the world of sex, drugs and The Rocky Horror Picture Show, when all one requires is that perfect song on that perfect drive to feel infinite. But Charlie can't stay on the sideline forever. Standing on the fringes of life offers a unique perspective. But there comes a time to see what it looks like from the dance floor.”

And my humble opinion:

Țin să precizez încă de la început că am păstrat titlul original, în engleză, cât și sinopsisul pentru că mi se pare că titlul e prost tradus (și bănuiesc că la fel e și cartea). Dezavantajul în a citi cărți traduse este că poți pierde lucruri esențiale din carte, cum e în cazul ăsta metafora din titlu în jurul căreia se învârte ÎNTREGUL ROMAN. Cum să-i adaptezi titlul în română cu „Jurnalul unui adolescent timid”, nu are niciun sens!!! Tradus mot-a-mot, titlul ar fi „Avantajele de a fi 'inadaptat social'”, dar iarăși este o traducere proastă... În Urban Dictionary este definit astfel: „Someone, usually in high school, who sees everything, knows everything, but does not say a word. They are not loners. They are introverted, meaning they are shy and have a social disease. they cannot handle having someone pay attention to them even though they crave it as much as everyone else. wallflowers are just phased in, and faded into the background.” și mie mi se pare cea mai potrivită definiție pentru că exact așa este și Charlie, un tânăr introvert, fără prea mulți prieteni care încearcă să „supraviețuiască” experienței pe care o oferă liceul. Descoperă oameni noi, ca el, cunoaște primii fiori ai dragostei și dezamăgirile vieții, are parte de primul sărut, își face prieteni neașteptați și trece prin momente traumatizante.

Tocmai am început să citesc cartea iar și am hotărât să-i fac o recenzie. Am citit cartea pentru prima dată acum ceva timp, când treceam prin anumite momente și m-am regăsit atât de mult în povestea lui Charlie, nu neapărat prin experiențele pe care le avea ci prin modul în care acestea se reflectă în gândirea, comportamentul și sentimentele sale.

Atunci când citeam cartea, am „vandalizat-o” un pic... A fost prima și ultima carte pe care am însemnat-o atât de mult și deși mă simt prost pentru toate pasajele evidențiate, mi se pare extrem de interesant acum că o citesc iar să văd ce m-a impresionat atunci atât de mult încât să colorez rândurile cu un roz aprins. Și pentru că sunt sigură că „vă interesează”, o să scriu câteva dintre pasaje mai jos. A fost prima carte pe care am citit-o în engleză, deci citatele o să fie în engleză (LOGIC!) așa că... Deal with it!

„That's why on the back of a brown paper bag
he tried another poem
And he called it "Absolutely Nothing"
Because that's what it was really all about
And he gave himself an A
and a slash on each damned wrist
And he hung it on the bathroom door
because this time he didn't think
he could reach the kitchen.”

Acesta e sfârșitul unui poem pe care-l citește Charlie prietenilor lui de Crăciun. Nu știu... pur și simplu mi-a dat fiori.  Aici găsiți tot poemul.

 „I don't know if you've ever felt like that. That you wanted to sleep for a thousand years. Or just not exist. Or just not be aware that you exist. Or something like that. I think wanting that is very morbid, but I want it when I get like this.”

Țin minte că atunci când am subliniat asta în carte îi spuneam colegei mele de bancă (și una dintre cele mai bune prietene în același timp) că dacă vreodată mă sinucid să le spună alor mei să citească această carte. Știu, cum spune Charlie, este „morbid” dar așa mă simțeam atunci. Și mai apoi, la o pagină distanță era asta:

„...and for the first time in my life, I understand the end of that poem
And I never wanted to. You have to believe me.”.

Mai sunt pasaje subliniate, dar nu am de gând să transcriu toată cartea aici și oricum am lungit articolul ăsta prea mult. Sper să vă convingă să citiți cartea, este una dintre preferatele mele... Spor la citit, bookaholici!

„Delirium” de Lauren Oliver | Book review

„Delirium” de Lauren Oliver, Editura Nemira

Sinopsis:

„Se spune că leacul iubirii mă va face fericită pe veci. Și întotdeauna am crezut asta. Până acum. Acum totul s-a schimbat. Acum aș prefera să mă infectez cu iubire fie și numai o fractiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciuna.”

Părerea mea: 

Lena, personajul principal al romanului, trăiește într-o lume în care iubirea este considerată o boală. O boală gravă care-ți înțețoșează privirea și gândurile, care te face să faci lucruri nefirești, o boală care te macină încet și din cauza căreia ai de suferit atât tu cât și cei din jurul tău. Și acum sincer, o astfel de temă nu poate să inspire decât un lucru: o carte extrem de interesantă.

„Au trecut șaizeci și patru de ani de când președintele și guvernul au definit dragostea ca fiind o boală gravă și patruzeci și trei de ani de când oamenii de știință i-au găsit leacul.”

 Așa începe romanul lui Lauren Oliver și vă dați seama că după ce am citit aceste rânduri mi-a fost greu să o las din mână, veșnicul „încă un capitol” mă urmărea. Cartea este una destinată adolescenților, de aceea și personajul principal se află la trecerea de la vârsta de 17 ani la cea de 18. Pentru ea vârsta de 18 ani reprezenta sfârșitul trecutului care o urmărea, avea să treacă prin operația care să o vindece de Amor Deliria Nervosa, denumirea științifică pentru iubire. Avea să uite că mama ei își curmase viața, avea să uite suferința și persecutarea celorlalți care-i știau istoricul familiei. Mama ei nu se vindecase niciodată, deși trecuse de trei ori prin operație, urma o a patra oară în noaptea în care s-a sinucis. Atunci i-a spus Lenei cuvintele în jurul cărora se desfășoară acțiunea romanului: „Te iubesc. Nu uita! Nu-ți pot lua asta.”, cuvinte care încheie și povestea.  Pe scurt, Lena întâlneșe un băiat, Alex, despre care nu știe că nu fusese vindecat. Un băiat puțin mai mare decât ea, inteligent, fermecător și care se îndrăgostește de Lena. Ce urmează este destul de previzibil, și nu aș vrea oricum să vă dezvălui mai mult.

Pe mine acest roman m-a captivat, mi se pare absolut genial, are „de toate”: aventură, prietenie, iubire, sacrificiu. Atunci când citeam cartea îmi părea că se aseamănă cu Divergent, prin organizarea guvernului și prin izolarea de restul lumii, prin legile stricte și sufocante. Cu fiecare capitol te afunzi tot mai mult în poveste, cunoști personajele și le descoperi secretele, și pentru un moment parcă nimeni nu mai e cine pare.

O carte foarte captivantă și interesantă pe care v-o recomand cu mult drag. Spor la citit!

„Frenezia” de Francesca Lia Block | Book review

„Frenezia” de Francesca Lia Block, Editura CORINTeens

Sinopsis:

„Lui Liv i s-a întâmplat ceva care i-a schimbat complet viața. Din acest moment, se simte pierdută... nu se mai regăsește în nimic. Singurele clipe în care este cu adevărat ea însăși sunt cele petrecute alături de prietenul ei, Corey, în pădurea din jurul orașului în care cei doi locuiesc. Dar lucrurile continuă să se complice: în pădure, Liv este urmărită de o femeie misterioasă, un grup de băieți ciudați o pândesc... și tot aici află de blestemul ce pare că o va bântui pentru totdeauna. Blestemul care, cu patru ani în urmă, i-a provocat FRENEZIA. Și care i-o poate provoca din nou, cât de curând...”

Și acum, părerea mea (spoilers alert): 

 Un lucru vi-l pot spune despre cartea asta, la orice m-aș fi gândit când am citit sinopsisul, doar la asta nu. Liv este, de fapt, un vârcolac. Fiind prima carte cu o astfel de temă pe care am citit-o până acum, chiar mi-a depășit așteptările. Am fost mereu puțin (mai mult) sceptică în ceea ce privește creaturi ca vârcolacii sau vampirii, dar cred că „Frenezia” tocmai mi-a lărgit orizonturile. Nu este neapărat o capodoperă, limbajul este simplu, chiar prea simplu dacă mă întrebați pe mine, iubitoare de metafore și sinestezii. Însă este o carte accesibilă și interesantă, pur și simplu nu poți să aștepți să citești următorul capitol, fiindcă te lasă cu sufletul la gură.

Chiar și Cassandra Clare (autoarea seriei „Instrumente mortale”) a spus despre cartea aceasta că este „Un roman care te captivează și pe care nu-l poți lăsa din mână până la ultima pagină.”, și nu pot decât să fiu de acord cu ea, pentru că așa am făcut și eu.

Asta este prima mea recenzie deci, vă rog, fiți blânzi! Spor la citit!