„Delirium” de Lauren Oliver | Book review

„Delirium” de Lauren Oliver, Editura Nemira

Sinopsis:

„Se spune că leacul iubirii mă va face fericită pe veci. Și întotdeauna am crezut asta. Până acum. Acum totul s-a schimbat. Acum aș prefera să mă infectez cu iubire fie și numai o fractiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciuna.”

Părerea mea: 

Lena, personajul principal al romanului, trăiește într-o lume în care iubirea este considerată o boală. O boală gravă care-ți înțețoșează privirea și gândurile, care te face să faci lucruri nefirești, o boală care te macină încet și din cauza căreia ai de suferit atât tu cât și cei din jurul tău. Și acum sincer, o astfel de temă nu poate să inspire decât un lucru: o carte extrem de interesantă.

„Au trecut șaizeci și patru de ani de când președintele și guvernul au definit dragostea ca fiind o boală gravă și patruzeci și trei de ani de când oamenii de știință i-au găsit leacul.”

 Așa începe romanul lui Lauren Oliver și vă dați seama că după ce am citit aceste rânduri mi-a fost greu să o las din mână, veșnicul „încă un capitol” mă urmărea. Cartea este una destinată adolescenților, de aceea și personajul principal se află la trecerea de la vârsta de 17 ani la cea de 18. Pentru ea vârsta de 18 ani reprezenta sfârșitul trecutului care o urmărea, avea să treacă prin operația care să o vindece de Amor Deliria Nervosa, denumirea științifică pentru iubire. Avea să uite că mama ei își curmase viața, avea să uite suferința și persecutarea celorlalți care-i știau istoricul familiei. Mama ei nu se vindecase niciodată, deși trecuse de trei ori prin operație, urma o a patra oară în noaptea în care s-a sinucis. Atunci i-a spus Lenei cuvintele în jurul cărora se desfășoară acțiunea romanului: „Te iubesc. Nu uita! Nu-ți pot lua asta.”, cuvinte care încheie și povestea.  Pe scurt, Lena întâlneșe un băiat, Alex, despre care nu știe că nu fusese vindecat. Un băiat puțin mai mare decât ea, inteligent, fermecător și care se îndrăgostește de Lena. Ce urmează este destul de previzibil, și nu aș vrea oricum să vă dezvălui mai mult.

Pe mine acest roman m-a captivat, mi se pare absolut genial, are „de toate”: aventură, prietenie, iubire, sacrificiu. Atunci când citeam cartea îmi părea că se aseamănă cu Divergent, prin organizarea guvernului și prin izolarea de restul lumii, prin legile stricte și sufocante. Cu fiecare capitol te afunzi tot mai mult în poveste, cunoști personajele și le descoperi secretele, și pentru un moment parcă nimeni nu mai e cine pare.

O carte foarte captivantă și interesantă pe care v-o recomand cu mult drag. Spor la citit!